rujdí, rujdésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a juli pielea. 2. a roade, a râcâi. 3. a desface grăunțele de pe cocean. Vezi definitia »

surchidí (-désc, -ít), vb. – 1. A înțepa, a împunge, a irita. – 2. A arunce arșice, zaruri. Mag. szurkálódni „a înțepa” (Scriban, Arhiva, XXX, 284; Drăganu, Dacor., V, 371). Der. din tc. sürkedik „vagabond” (Bogrea, Dacor., IV, 849) este mai puțin probabilă. – Der. surchideală, s. f. (arșice; iritație, excitație; ciomăgeală, bătaie). Vezi definitia »

DI³(A)- pref. „separare”; „prin, de-a lungul”; „peste”; „contra”; „poziție de mijloc”. (< fr. di/a/-, cf. gr. dia, prin, peste) Vezi definitia »

CARDI- v. cardio-. Vezi definitia »

TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi. Vezi definitia »