DEJÉCȚIE s.f. 1. Evacuarea excrețiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuată. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg. 3. Con de dejecție = grămadă, îngrămădire de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent și are forma unei jumătăți de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejecțiune s.f. / < fr. déjection, cf. lat. deiectio]. Vezi definitia »

TRANSPLANTÁȚIE s. f. transplantare. (< fr. transplantation) Vezi definitia »

OBTÉNȚIE s.f. v. obtențiune. Vezi definitia »

ISOTIPÍE s.f. v. izotipie. Vezi definitia »

LEVITÁȚIE s.f. Practică atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. [Gen. -iei, var. levitațiune s.f. / < fr. lévitation]. Vezi definitia »