BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat¹ + suf. -uș. Vezi definitia »

NĂGĂRÚȘ s. n. (Rar) Loc unde crește (multă) năgară. – Năgară + suf. -uș. Vezi definitia »

pețchéș, -ă, adj. (reg.) țanțos, fudul, semeț. Vezi definitia »

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium. Vezi definitia »

CURCĂNÁȘ, curcănași, s. m. Diminutiv al lui curcan. – Curcan + suf. -aș. Vezi definitia »