Definita cuvantului pologire
pologíre, pologíri, s.f. (pop.; despre iarbă, păioase, holde) doborâre la pământ (cu coasa sau cu secera); strângere în grămezi a poloagelor.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pologire
STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris. Vezi definitia »
suplecáre s.f. (înv.) supunere. Vezi definitia »
ALBOÁRE s. f. (Rar) Lucire, licărire albă. – Lat. albor, -oris. Vezi definitia »
tinzătoáre, tinzătóri, s.f. (reg.) 1. lanț, funie la crucea unui car. 2. sucitor pentru aluat. Vezi definitia »
îngrecáre s.f. (reg., înv.) rămânere cu sarcină, însărcinare, graviditate. Vezi definitia »