CACOGENÉZĂ s.f. Dezvoltare anormală a unui organ. [< fr. cacogenèse, cf. gr. kakos – rău, genesis – naștere]. Vezi definitia »

COSMOBOTÁNICĂ s. f. ramură a exobiologiei care își propune să producă alimente de natură vegetală în condițiile sistemului biologic închis de la bordul navelor cosmice. (< cosmo- + botanică) Vezi definitia »

EMISFÉRĂ, emisfere, s. f. 1. (Geom.) Jumătate dintr-o sferă. 2. Fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre, mărginite de ecuatorul ceresc, respectiv de ecuatorul terestru, și de meridianul de referință. 3. (Anat.; în sintagma) Emisfere cerebrale = cele două jumătăți simetrice ale creierului mare. – Din fr. hémisphère, lat. hemisphaerium. Vezi definitia »

AȘEZĂTÚRĂ, așezături, s. f. (Rar) Depresiune de teren. – Din așeza + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

ORHÉSTRĂ s. f. v. orchestră. Vezi definitia »