TICĂIÁLĂ s. f. (Rar) Muncă fără spor; mocăială. – Ticăi² + suf. -eală. Vezi definitia »

-GLÓSĂ² elem. v. gloso-. Vezi definitia »

MAGISTRATÚRĂ, magistraturi, s. f. Corpul magistraților; funcția, profesiunea de magistrat; timpul cât își exercită funcția un magistrat. – Din germ. Magistratur, fr. magistrature. Vezi definitia »

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă. Vezi definitia »

dúpcă (-ci), s. f. – (Mold.) Monedă de 50 de bani. – Var. dutcă. Pol. dudek, pl. dutki (CIhac, II, 105). După Conev 78, din bg. dupka, care pare a proveni din rom. După Gáldi, Dict., 176, din mag. dutka, care provine din pol. Vezi definitia »