BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Lamă de oțel ascuțită la vârf, având un mâner care se poate fixa de țeava puștii. ◊ Atac (sau asalt) cu baioneta (sau la baionetă) = luptă corp la corp, în care se folosește pușca cu baioneta pusă. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă între două piese cilindrice sau plate, care se realizează printr-o mișcare relativă de translație urmată de una de rotație. – Fr. baïonnette. Vezi definitia »

COCÚȚĂ, cocuțe, s. f. Diminutiv al lui cocă³; fetiță. – Cocă³ + suf. -uță. Vezi definitia »

CRISOFENÍNĂ s. f. colorant galben, rezistent la lumină și la alcalii. (< fr. chrysophénine) Vezi definitia »

SCOÁCĂ s. f. (Reg.) Lapte acru; brânză proaspătă făcută din lapte acru. Vezi definitia »

DIAFTORÉZĂ s.f. (Geol.) Proces metamorfic prin care șisturile cristaline se adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens decât cel care a determinat formarea lor. [Cf. fr. diaphtorèse, germ. Diaphtorese]. Vezi definitia »