SOLFEGIÁ, solfegiéz, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare. Vezi definitia »

BEOȚIA, prov. antică în Grecia centrală, cu capitala la Teba. Aliată a Imp. Persan împotriva grecilor. B. a cunoscut o scurtă perioadă de înflorire la sfîrșitul sec. 4 î. Hr. Vezi definitia »

CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere]. Vezi definitia »

subțiá (-iéz, -át), vb. – 1. A face subțire, a slăbi, a se trage. – 2. A cizela, a rafina. – 3. A dilua, a face mai deschisă o culoare. – Var. supția. Lat. subtῑlĭāre (Densusianu, Hlr., 166; Pușcariu 1669; REW 8398), cf. it. sottigliare. Cf. subțire. Vezi definitia »

VÍA¹ I. s. f. drum pavat, destinat circulației interne, la romani. II. prep. pe drumul, pe ruta, prin... (< fr., lat. via) Vezi definitia »