TIR s.n. 1. Sportul tragerii la țintă cu arcul, arbaleta ori cu o armă de foc sau cu aer comprimat. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul. [< fr. tir]. Vezi definitia »

șpalír, șpalíre, s.n. și șpalíri,, s.m. (reg.) 1. (s.n.) riglă cu latura de 24 de milimetri și lungă de câțiva metri. 2. (s.m.) muncitor care confecționează șpalire. Vezi definitia »

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir. Vezi definitia »

COMANDÍR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir. Vezi definitia »

sichír, sichíri, s.m. (reg.) nume dat unor specii de păsări înrudite cu pitulicea. Vezi definitia »