Definita cuvantului ponor
ponór, ponoáre, s.n. (pop.) 1. povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea unor straturi de teren; râpă. 2. loc necultivat; pârloagă. 3. munte înalt cu creasta golașă, lipsită de vegetație. 4. deal cu coama înaltă și rotundă. 5. mică apă curgătoare; gârlă; apă stătătoare mai mare decât o baltă. 6. poiană (într-o pădurice). 7. vizuină, bârlog (într-o regiune accidentată). 8. casă mică și scundă. 9. (fig.) necaz, supărare, nenorocire; amar. 10. greșeală, vină. 11. mulțime, număr mare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu ponor
INFRASONÓR, -Ă adj. referitor la infrasunete; infrasonic. ♦ oscilații ĕ = oscilații supersonice. (< fr. infra-sonore) Vezi definitia »
BACTERIVÓR, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu bacterii. [< fr. bactérivore, cf. gr. bakterion – bastonaș, lat. vorare – a devora]. Vezi definitia »
RECUZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur) Vezi definitia »
CLIMATIZÓR, climatizoare, s. n. Aparat pentru efectuarea climatizării; climatizator. – Din fr. climatiseur. Vezi definitia »
AUTOCRÁTOR, autocratori, s. m. (Înv. și arh.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Ngr. autokrator. Vezi definitia »