FABULÁȚIE, fabulații, s. f. 1. Poveste alegorică; p. ext. povestire cuprinsă într-o operă literară, afabulație. 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar. 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. – Din fr. fabulation, lat. fabulatio. Vezi definitia »

ESTIMÁȚIE, estimații, s. f. Estimare. [Var.: estimațiúne s. f.] – Din fr. estimation, lat. aestimatio, -onis. Vezi definitia »

PNEUMOTERAPÍE s.f. Metodă terapeutică, în bolile pulmonare, constând în inspirarea de aer comprimat sau rarefiat. [Gen. -iei. / < fr. pneumothérapie, cf. gr. pneumon – plămân, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

OSTEOLOGÍE s.f. (Biol.) Disciplină care studiază oasele. [Gen. -iei. / < fr. ostéologie, cf. gr. osteon – os, logos – studiu]. Vezi definitia »

ipátie s.f. (înv.) consulat. Vezi definitia »