DECOMPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decompensa și rezultatul ei; decompensație. ♦ Stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcțiune analogă. [< decompensa]. Vezi definitia »

ÎNSCĂUNÁRE, înscăunări, s. f. Acțiunea de a (se) înscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. înscăuna. Vezi definitia »

IODIZÁRE, iodizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare, iotacism (2). – V. iodiza. Vezi definitia »

SMOLÍRE, smoliri, s. f. Acțiunea de a smoli și rezultatul ei; cătrănire. – V. smoli. Vezi definitia »

scârnăvíre, scârnăvíri, s.f. 1. (înv.) eliminare a materiilor fecale; defecare. 2. murdărire (cu scârnă). Vezi definitia »