MOCNÍT, -Ă, mocniți, -te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbușit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. Fig. Care lâncezește, care este fără viață, inactiv. 3. Fig. Reținut vreme îndelungată (dar gata oricând să izbucnească); tăcut, posomorât. 4. Care (pare că) ascunde o amenințare (gata să se declanșeze). 5. (Despre vreme, atmosferă) Înnorat, mohorât. ♦ (Despre ploaie) Încet și potolit, dar persistent. – V. mocni. Vezi definitia »

BORĂÍT s. n. Brăhnit. – V. borăi. Vezi definitia »

DĂNȚUÍT, dănțuituri, s. n. Dănțuire. – V. dănțui. Vezi definitia »

NUNTÍT¹ s. n. (Rar) Nuntire. – V. nunti. Vezi definitia »

BIOTÍT s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite. Vezi definitia »