PEȚITÓR, -OÁRE, pețitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia; (înv. și pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ◊ Expr. Să (ne) șadă pețitorii, formulă glumeață cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijlocește cunoștința a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria. – Peți + suf. -tor. Vezi definitia »

ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor. Vezi definitia »

EXPLOZÓR, explozoare, s. n. Aparat special pentru aprinderea capselor electrice detonante. – Din fr. exploseur. Vezi definitia »

VOBULATÓR s. n. generator electronic cu frecvență variabilă, care produce oscilații de amplitudine constantă, pentru măsurarea caracteristicilor de amplitudine și frecvență. (< engl. wobbulator, fr. vobulateur) Vezi definitia »

GÂDILĂTÓR, -OÁRE, gâdilători, -oare, adj. (Rar) Care gâdilă; care produce a senzație plăcută. [Var.: gâdilitór, -oáre adj.] – Gâdila + suf. -ător. Vezi definitia »