puitúră, puitúri, 1. semănat al unor plante. 2. timpul când se seamănă anumite plante. 3. cusătură cu fluturi sau cu fir pe o cămașă țărănească. Vezi definitia »

SABLÉZĂ s. f. proiector de nisip cu aer comprimat; mașină de sablat. (< fr. sableuse) Vezi definitia »

RÂCÂITÚRĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură. Vezi definitia »

MANTELÚȚĂ, manteluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui mantelă. – Mantelă + suf. -uță. Vezi definitia »

FIRFIRÍCĂ s. f. v. firfiric. Vezi definitia »