ORGÁN¹, organe, s. n.1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură; p. ext. voce, glas. 2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție. 3. Fig. Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă. 4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ. Vezi definitia »

PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien]. Vezi definitia »

CADRÁN s.n. 1. Suprafața (circulară) al cărei contur este împărțit în părți egale și pe care se citește deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafață plană, având în mijloc un băț a cărui umbră indică orele. 2. Fiecare dintre unghiurile drepte formate din întretăierea a două drepte perpendiculare. ♦ Arc (sau sector) reprezentând un sfert de cerc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cadran, cf. lat. quadrans]. Vezi definitia »

MOMÂRLÁN², momârlane, s. n. (Reg.) 1. Moviliță de pământ făcută de râme. 2. Mănunchi de paie sau de zdrențe care se pune ca semn de hotar sau ca sperietoare pe un teren cultivat. – Et. nec. Cf. momâie. Vezi definitia »

STAFFORDIÁN s. n. (Min.) Grup de tranziție în carboniferul britanic, între cel de mijloc și cel superior. (după Staffordshire, regiune din centrul Angliei) [MW] Vezi definitia »