NEOMICÍNĂ s. f. antibiotic din produsele metabolismului unor ciuperci, cu acțiune comparabilă cu a streptomicinei. (< fr. néomycine) Vezi definitia »

țeástă (-éste), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic). Vezi definitia »

DÁDĂ, dáde, s. f. ~ (din tc. dada = stăpână (a casei), prob. parțial prin interm. bg., sb., magh. dada; în macedorom. dadă) Vezi definitia »

ZVÂRNÁICĂ, zvârnáice, s. f. (Trans.) Zbârnâitoare (v. zbârnâitor (3)). (din zbâr) Vezi definitia »

OSTEOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Procesul de formare a osului; osificare; osteogenie. [< fr. ostéogenèse]. Vezi definitia »