CAIÁC s. n. 1. barcă din piei de focă la eschimoși pentru vânătoare și pescuit. 2. ambarcație ascuțită la capete și condusă cu una sau două padele. ◊ sport nautic care o practică. (< fr. kayak) Vezi definitia »

tesác (-ce), s. n. – Sabie scurtă; un fel de cuțit cu teacă. Sl. (rus.) tesakŭ (Cihac, II, 408; Conev 122). Vezi definitia »

BALTÁC s. n. v. baltag. Vezi definitia »

zabrác (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare. Vezi definitia »

GOPÁC s.n. Dans popular ucrainean foarte răspândit, având o mișcare dinamică, plină de avânt și de veselie; melodia acestui dans. [Pl. -uri. / < fr. gopak, cf. ucr. kopati – a sări, a sălta]. Vezi definitia »