SEMÁNTIC, -Ă, semantici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie, semantism. 2. (Log.) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. II. Adj. Care ține de semantică (I 1), care se referă la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din fr. sémantique. Vezi definitia »

MAREGRÁFIC, -Ă adj. referitor la maree. ♦ zi ~ă = intervalul de timp (2⁴ de ore și 5⁰ de minute, durata zilei lunare), în care are loc un ciclu complet al fenomenului mareei. (< fr. marégraphique) Vezi definitia »

PÍTIC, -Ă adj. Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. [< fr. pythique]. Vezi definitia »

-ARHIC Element secund de compunere savantă a cuvintelor cu semnificația de „conducător”. [Cf. fr. -archique, it. -archico, gr. archein – a fi la comandă, a porunci]. Vezi definitia »

darnic Vezi definitia »