răíme s.f. (înv. și reg.) răutate; (în expr.) a avea o răime = a se necăji, a se înfuria; a avea toane. Vezi definitia »

MEROSTÓME s. f. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială, fără antene, cu chelicere: limulii. (< fr. mérostomes) Vezi definitia »

viérme (-mi), s. m. – Animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr. vermu, megl. varmi, istr. l’erm. Lat. vĕrmis (Pușcariu 1881; REW 9231), cf. it., sp., port. verme, prov., cat. verm, fr. ver. – Der. viermănar, s. m. (insectă, Sarcophaga carnaria); viermănos, adj. (cu viermi, mîncat de viermi); viermănoșa, vb. refl. (a se umple de viermi); viermar, s. n. (pensă de scos paraziții de pe oi); viermăt (var. viermărit), s. n. (mulțime de viermi, forfotă); viermărie, s. f. (viermărit; forfoteală); viermui, vb. (a mișuna, a forfoti). Vezi definitia »

AGRÚME s.f.pl. (Livr.) Termen generic care denumește fructele citrice. [Cf. it. agrume, fr. agrumes]. Vezi definitia »

STRIGIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări răpitoare nocturne, cu auzul și văzul foarte dezvoltate, cu cioc puternic și ascuțit: strigidele și alte familii înrudite. (< it. strigiformi) Vezi definitia »