ELEVÁȚIE, elevații, s. f. 1. Reprezentare grafică, la o scară dată, a fețelor exterioare ale unei construcții, mașini etc. 2. Parte a unui zid, a unei pile sau a unei culee de pod situată deasupra terenului. 3. Fig. Însușirea de a fi elevat. – Din fr. élévation, lat. elevatio. Vezi definitia »

HOLOGAMÍE, hologamii, s. f. (Biol.) Fuzionare a doi indivizi unicelulari nediferențiați sexual. – Din engl. hologamy. Vezi definitia »

VISCEROGRAFÍE s. f. înregistrare cu viscerograful a contracțiilor diferitelor părți ale tubului digestiv. (< fr. viscérografie) Vezi definitia »

SARCOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studierea mușchilor; miologie. – Din fr. sarcologie. Vezi definitia »

PREZENTÁȚIE, prezentații, s. f. (Med.) Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului la naștere. – Din fr. présentation. Vezi definitia »