ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize) Vezi definitia »

șteanț, ștéanțuri, s.n. (reg.) cascadă. Vezi definitia »

ULIÚȚ, uliuți, s. m. Ulișor. – Din uliu + suf. -uț. Vezi definitia »

RĂZLÉȚ, -EÁȚĂ, răzleți, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a depărtat de ceilalți, care a rămas singur. ♦ (Și adv.) Situat la distanță (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăcește din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleți (derivat regresiv). Vezi definitia »

sugăréț, sugăreáță, adj. (reg.) 1. (despre copil sau despre pui la animale) care suge mult și lacom. 2. (despre oameni) bețiv. Vezi definitia »