hórști s. m. pl. – Plantă, Luzula maxima. Origine necunoscută. Vezi definitia »

revestí, revestésc, vb. IV (înv.) 1. a îmbrăca. 2. a lua o formă, un chip. 3. a acorda o funcție, a învesti. Vezi definitia »

DENT(I)-, -DÉNT elem. „dinte”. (< fr. denti-, -dent, cf. lat. dens, -tis) Vezi definitia »

smocotí, smocotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lăcomie, zbătându-se; a smocăi. 2. (despre sugari) a mișca buzele imitând suptul. 3. (despre păsări prinse; în forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvâcni. 5. (în forma: zmocoti) a părui. Vezi definitia »

BLEȘTÍ, bleștesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A răsufla (greu), a-și trage (cu greu) răsuflarea. 2. A îngăima, a vorbi (greu). ♦ Tranz. și refl. A (se) moleși, a (se) înmuia, a slăbi; a (se) pleoști. 3. A vorbi mult; a flecări, a trăncăni. – Cf. sl. blensti, scr. bleštiti. Vezi definitia »