Definita cuvantului poruncire
poruncíre, poruncíri, s.f. (înv.) puterea de a porunci, de a ordona.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu poruncire
JIVRÁRE, jivrări, s. f. V. jivraj. [Var. givraj.] Vezi definitia »
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui. Vezi definitia »
Care pastreaza acelasi sens in orce context. Vezi definitia »
aráre adv. (reg. înv.) rareori, câteodată Vezi definitia »
DENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a (se) denivela și rezultatul ei; diferență de nivel; accident de teren. [< denivela]. Vezi definitia »