pojíță (-țe), s. f. – Piele de oaie argăsită și fără păr, pe care o poartă ciobanii iarna, între obială și opincă. Sl. (bg., sb.) žica (› jiță) cu pref. podŭ „pe sub”. Este probabil dubletul lui pojghiță, s. f. (membrană, pieliță; strat subțire), pe care Scriban îl lega greșit de ceh. pošvice „teacă”. Vezi definitia »

rugină s. f. sg. (deț.) strat de grăsime de la suprafața porției de mâncare. Vezi definitia »

RÚDĂ², rude, s. f. (Reg.) 1. Prăjină, par, drug. 2. Oiște, proțap. – Din magh. rud, scr. ruda. Vezi definitia »

VISCEROPTÓZĂ, visceroptoze, s. f. (Med.) Deplasare, cădere a viscerelor abdominale. – Din fr. viscéroptôse. Vezi definitia »

DANTÚRĂ s.f. 1. Totalitatea dinților unui om; (p. ext.) felul în care sunt așezați dinții. 2. Ansamblu format de dinții unor organe de mașini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentură s.f. / < fr. denture]. Vezi definitia »