MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel. Vezi definitia »

NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi. Vezi definitia »

SEGMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți. 3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta) Vezi definitia »

ȚÚRȚURE s. m. v. țurțur. Vezi definitia »

VOALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) voala și rezultatul ei; umbrire, estompare. [Pron. vo-a-. / < voala]. Vezi definitia »