ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Totalitatea rufelor (de pat, de corp etc.); lenjerie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc.; albișoară. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Alb + suf. -itură. Vezi definitia »

POTÉRNĂ s. f. 1. poartă secretă a fortificațiilor castelelor, care dădea spre șanțul împrejmuitor. 2. galerie, comunicație subterană. (< fr. poterne) Vezi definitia »

SPINĂRÚȚĂ, spinăruțe, s. f. (Rar) Spinărușă. – Spinare + suf. -uță. Vezi definitia »

HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos sau fibros. [Pron. hu-i-. / < fr. houille]. Vezi definitia »

POLIARTRÍTĂ s.f. Inflamare infecțioasă a mai multor articulații concomitent. [< fr. polyarthrite, cf. gr. polys – mai mulți, arthron – încheietură]. Vezi definitia »