BURUNDI, Republica Burundi, stat în Africa central-estică (fără ieșire la mare); 27,8 mii km²; 5,3 mil. loc. (1989). Limbi de stat: kirundi și franceza. Cap.: Bujumbura. Relief de platouri înalte (1.000-2.000 m) și cîmpii în parte mlăștinoase în jurul lacurilor din NE și din SV (unde se află lacul Tanganiyka). Climă tropicală moderată de alt. Resurse de subsol: aur, staniu, nichel, azbest, puțin valorificate. Culturi de cafea (33 mii t, 1988), tutun, bumbac, cereale, manioc, ceai, bananieri. Mici întreprinderi alim. (bere, ulei de palmier, produse lactate) și textile. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 5,2 mii km. Moneda: 1 franc = 100 centimes. Exportă cafea (cca. 2/3), ceai, bumbac ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport (cca. 2/5), combustibili, produse alim., bunuri de larg consum ș.a. – Istoric. Terit. B., populat de triburi de agricultori bantu, este cucerit în sec. 15-16 de păstori tutsi imigranți din N, care devin pătura politică hegemonă și întemeiază un stat feudal care cunoaște o înflorire deosebită în sec. 18-19. Anexat de Germania (1899-1903), terit. B. este inclus în colonia Africa Germană de Est. În 1916 este ocupat de Belgia și unit (în 1922) cu Rwanda, formînd terit. Rwanda-Urundi sub tutela Societății Națiunilor (din 1946, a O.N.U.) și sub mandat de administrare belgian. La 1 iul. 1962, B. se proclamă stat independent avînd în frunte pe regele Mwambutsa IV. La 28 nov. 1966 monarhia este abolită, iar B. se proclamă republică. În 1972-1973 au avut loc violente conflicte între grupările etnice hutu și tutsi. B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte împreună cu Comitetul de Salvare Națională. Vezi definitia »

PÂNDÍ, pândesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A observa, a urmări cu atenție pe ascuns sau dintr-un loc ascuns (cu scopul de a prinde, de a ataca, de a afla, de a surprinde etc. pe cineva sau ceva); a spiona, a urmări. ◊ Expr. A pândi cu urechea = a asculta cu atenție, a trage cu urechea. 2. Tranz. A urmări cu nerăbdare un moment favorabil, a aștepta prilejul de a pune mâna pe ceva, de a acapara, de a răpi. 3. Tranz. A studia sau a urmări gesturile, manifestările și acțiunile cuiva pentru a-i ghici gândurile, intențiile. 4. Tranz. și intranz. A aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). ◊ Expr. (Tranz.; înv. și reg.) A pândi vreme (cu prilej) = a aștepta ocazia potrivită. – Din sl. ponditi. Vezi definitia »

prăpădí (prăpădésc, prăpădít), vb. – 1. A distruge, a anihila, a extermina. – 2. A (se) strica, a (se) deteriora. – 3. (Mold.) A pierde, a rătăci. – 4. (Refl.) A dispărea, a muri, a pieri. – 5. (Refl.) A izbucni, a nu mai putea să. Sl. propasti, propadą „a se crăpa” (Miklosich, Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf. rus. propadatĭ „a pieri” și prăpastie. – Der. prăpăd, s. n. (exterminare, distrugere; catastrofă); prăpădenie, s. f. (distrugere); prăpădit, s. m. (istovit, lefter); prăpăditor, adj. (distrugător). Din rom. provine bg. din Trans. propodenie (Miklosich, Bulg., 131). Vezi definitia »

răsvedí (-désc, -ít), vb. – A desluși, a clarifica. – Var. răzvedi. Sb. razvideti (Candrea). Vezi definitia »

vădí (-désc, -ít), vb. – 1. A acuza, a inculpa. – 2. A denunța, a pîrî, a indica. – 3. A publica, a pune în evidență, a demonstra. – Var. vedi. Sl. vaditi „a acuza” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 442; Conev 101). Primul sens este înv. – Der. vădit, adj. (evident); vadnic, adj. (acuzator), înv.; văditor, adj. (acuzator; indicator). Cf. vădeală. Vezi definitia »