Definita cuvantului postâmpi
postâmpí, postâmpésc, vb. IV (înv.) 1. a se îndrepta (spre, către); a se apropia (de). 2. a se îndepărta (de cineva); a pleca (de undeva); (fig.) a se înstrăina (de cineva); a ostâmpi.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu postâmpi
PUPI- elem. „nimfă (2), pupă2”. (< fr. pupi-, cf. lat. pupa, păpușă) Vezi definitia »
priștipí, priștipésc, vb. IV (reg.) a cruța, a păstra; a economisi. Vezi definitia »
DOSPÍ, pers. 3 dospește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice specifice introduse intenționat. 2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentație, modificându-și (în bine sau în rău) gustul sau aspectul. 3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acțiunea unor fermenți naturali, în condiții specifice de căldură, umezeală etc. – Din scr. dospeti. Vezi definitia »
ÎMPROȚĂPI vb. IV. v. proțăpi. Vezi definitia »
pripí (pripésc, pripít), vb. – 1. A se grăbi, a se zori. – 2. A se coace, a se încălzi, a (se) pîrli, a (se) pîrpăli. – 3. (Mold.) A surprinde. – Var. Mold. prichi. Cuvînt probabil rezultat din confuzia a două cuvinte sl., pripešti „a arde, a pîrli” și prispĕti „a se grăbi”, de unde un *pripĕti, cf. bg. pripiram „a se grăbi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292; Tiktin). – Der. pripac, s. n. (înv., văpaie, dogoare); pripeală (var. Banat pripală), s. f. (grabă; dogoare, fierbințeală); pripec, s. n. (căldură sufocantă), cf. bg. pripek, sb. pripeka; pripelnic, adj. (grăbit, precipitat); pripie, s. f. (înv., precocitate). Vezi definitia »