TENÁCE adj. 1. dârz, stăruitor, perseverent. 2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare. (< fr. tenace, lat. tenax) Vezi definitia »

pițigóice, pițigóici, s.f. (reg.) specie de păsări; pietrar. Vezi definitia »

a face (cuiva) cheie expr. (intl.) a întinde o cursă (cuiva). Vezi definitia »

FENÍCE s. m. v. fenix. Vezi definitia »

RETRADÚCE vb. tr. a traduce din nou. (după fr. retraduire) Vezi definitia »