REOBÁZĂ s.f. (Fiz.) Intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. [< fr. rhéobase, cf. gr. rheos – curent, basis – bază]. Vezi definitia »

MITĂ atenție, blat, blătescu, cacao, drept, injecție, mangă, mânjeală, peșcheș, pincă, plic, plocon, șpagă, șperț, uium. Vezi definitia »

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit¹. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură. Vezi definitia »

-STÓLĂ² elem. „dilatație, alungire”. (< fr. -stole, cf. gr. stellein, a echipa) Vezi definitia »

BREÁSLĂ (‹ sl.) s. f. 1. (În evul mediu) Asociație de meșteșugari de aceeași branșă, care se supun unei discipline colective în scopul apărării și promovării intereselor lor economice și de altă natură. B. au apărut în Europa apuseană în sec. 9-10, iar pe teritoriul României mai tîrziu (în Transilvania în sec. 14, în Țara Românească și Moldova în sec. 16). 2. Nume dat organizațiilor profesionale, formate din muncitori și patroni, în timpul dictaturii regale (1938-1940). 3. Meserie. Vezi definitia »