batóc (batócuri), s. n. – Pește sărat. – Var. batog. Sb. batok „(uscat ca un) băț” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac; REW 4650). – Der. batogi, batoji, vb. (a usca). După DAR, acest cuvînt ar deriva din rus. batožitĭ „a lovi cu bățul”, în vreme ce Graur, BL, VI, 136, crede că este rezultatul unei contaminări între bătuci și betegi. Vezi definitia »

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

bijóc, s.m.; bijoácă, s.f. (reg.) mârțoagă, cal bătrân, slab. Vezi definitia »

SFRANCIÓC s. m. v. sfrâncioc. Vezi definitia »

țoc interj. – Imită zgomotul unui sărut. – Var. Trans. țuc. Creație expresivă. – Der. țocăi, vb. (a săruta; a suge); țuca, vb. (Trans., a săruta), cf. ALR, I, 99; țugsui, vb. (a suge; a bea), cuvînt rar, folosit de Ispirescu, pare contaminat cu țuguia (după Candrea, legat de bg. cukam „a bea”). Vezi definitia »