pomăzuitór, pomăzuitóri, s.m. (înv.) persoană care pomăzuiește, care sfințește, consacră. Vezi definitia »

CONIDIOFÓR s.m. Hifă sporiferă pe care se formează conidiile. [Pron. -di-o-. / < fr. conidiophore]. Vezi definitia »

próor s. n. – 1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, cf. prooroc. Vezi definitia »

GRESÓR, (1) gresoare, s. n., (2) gresori, s. m. 1. S. n. Dispozitiv al unei mașini care servește la gresaj; ungător. 2. S. m. Muncitor care efectuează operații de gresare. – Din fr. graisseur. Vezi definitia »

SATURATÓR s.n. Aparat care servește pentru concentrarea unei soluții până la saturație prin dizolvarea în ea a unei substanțe solide sau a unui gaz. [Cf. fr. saturateur]. Vezi definitia »