ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence. Vezi definitia »

-ZÍMĂ elem. v. zimo-. Vezi definitia »

EPÚRĂ s.f. Reprezentare la scară, prin linii geometrice, a unui obiect oarecare. ♦ Desen realizat după o schiță. {< fr. épure]. Vezi definitia »

CITOGENÉTICĂ s.f. Parte a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității (genele, cromozomii etc.). [< fr. cytogénétique, cf. gr. kytos – celulă, gennan – a naște]. Vezi definitia »

AFUMĂTÚRĂ, afumături, s. f. Carne afumată. – Din afuma + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »