FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi. Vezi definitia »

PIEPTĂNÁRE, pieptănări, s. f. Acțiunea de a (se) pieptăna; pieptănat¹. – V. pieptăna. Vezi definitia »

PSEUDOTUMOÁRE s. f. aspect macroscopic tumoral având la bază un proces inflamator. (< fr. pseudo-tumeur) Vezi definitia »

ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva. Vezi definitia »

ZGRIBURÍRE s. f. v. ZGRIBURI. [DLRM] Vezi definitia »