Definita cuvantului magistratură
MAGISTRATÚRĂ s.f. 1. Funcție, demnitate de magistrat; durata funcției unui magistrat. 2. Corpul magistraților. [Cf. germ. Magistratur, fr. magistrature, it. magistratura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu magistratură
FLAGRÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance]. Vezi definitia »
TRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (Fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [Pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană]. Vezi definitia »
MOACĂ, -E, s.f. 5. mutră Vezi definitia »
OSTIÓLĂ s. f. 1. orificiu microscopic la frunze, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. (< fr. ostiole, lat. ostiolum) Vezi definitia »
PROSECTÚRĂ s. f. morgă1. ◊ încăpere unde se pregătesc piesele anatomice pentru disecție. (< germ. Prosektur) Vezi definitia »