MÍMICĂ s.f. Arta de a exprima prin gesturi (mai ales prin expresia feței) sentimente și idei; (p. ext.) expresie a feței. [< fr. mimique, it. mimica]. Vezi definitia »

TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka. Vezi definitia »

TOXÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare cu acțiune toxică produsă de bacterii, de paraziți și de unele ciuperci; otravă. [< fr. toxine]. Vezi definitia »

ROVÍNĂ, rovine, s. f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă. [Acc. și: róvină. – Pl. și: rovini] – Din bg. rovina. Vezi definitia »

TÂRSOÁGĂ, târsoage, s. f. (Reg.) Barbă mare și neîngrijită. – Et. nec. Vezi definitia »