Definita cuvantului magnetic
MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la magnet, de magnet, ca magnetul. ◊ Câmp magnetic = spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia. 2. (Fig.) Care magnetizează (2); magnetizant. [Cf. fr. magnétique, lat. magneticus, germ. magnetisch].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetic
ATLÁNTIC, -Ă, atlantici, -ce, adj. Care aparține Oceanului Atlantic sau țărilor din jurul lui, privitor la Oceanul Atlantic sau la țările din jurul lui. Coasta atlantică. – Din fr. atlantique. Vezi definitia »
DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp]. Vezi definitia »
ciríc, cirícuri, s.n. (reg.) 1. sfert de pogon. 2. picior de miel; ciosvârtă. Vezi definitia »
PNEUMATOLÍTIC, -Ă, pneumatolitici, -ce, adj. Referitor la pneumatoliză, care ține de pneumatoliză. ◊ (Geol.) Fază pneumatolitică = etapă în procesul de diferențiere magmatică în care topiturile magmatice se caracterizează printr-un conținut bogat în componenți volatili, cărora le conferă o mare fluiditate. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumatolytique. Vezi definitia »
CATÁRTIC, -Ă, adj. v. cathartic. [DEX'98] Vezi definitia »