CORP s.n. I. 1. Porțiune de materie bine determinată. ♦ (Chim.) Substanță organică sau anorganică. 2. Obiect, lucru. ◊ Corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni. 3. (Poligr.) Unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. ◊ Corp de balet = artiștii care dansează în grupuri într-un balet. 2. (Mil.) Mare unitate cuprinzând mai multe divizii. [Pl. -puri, (chim., s.m.) corpi. / < lat. corpus, cf. fr. corps, it. corpo]. Vezi definitia »

TRICÓRP, (2) tricorpuri, adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Tip de caroserie specifică anumitor autoturisme, care prezintă o degroșare pronunțată a părții față, la nivelul parbrizului, și alta a părții spate, la nivelul lunetei, profilându-se, astfel, trei corpuri (volume): compartimentul motor, habitaclul și portbagajul spate; este cunoscută și sub denumirea de caroserie în trei volume. 2. S. n. Autoturism cu caroserie în trei volume. – Din fr. tricorp. Vezi definitia »

CLEISTOCÁRP, -Ă adj. care prezintă cleistocarpie. (< fr. cléistocarpie) Vezi definitia »

BLASTOCÁRP, -Ă I. adj. cu fruct germinat în interiorul pericarpului. II. s. m. mugur florifer. (< fr. blastocarpe) Vezi definitia »

ACROCÁRP, -Ă adj. (despre briofite) care prezintă acrocarpie. (< fr. acrocarpe) Vezi definitia »