FUNDÁȚIE, fundații, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de construcție care servește ca suport sau ca bază de susținere a unei construcții, a unui utilaj, a unei mașini etc.; fundament, bază, temelie. ♦ (La pl.) Ramură a tehnicii care se ocupă cu proiectarea și cu executarea fundațiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijină o construcție cu o bază foarte mare. 3. Instituție cu caracter obștesc căreia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afectează un fond special; așezământ. ♦ Fond constituit pentru întreținerea unei activități de interes public. [Var.: fundațiúne s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis. Vezi definitia »

ALOCHINEZÍE s.f. (Biol.) Tulburare constând în executarea fără voie a unei mișcări în locul celei dorite. [< fr. allocinésie]. Vezi definitia »

MIOTERAPÍE s. f. metodă terapeutică de remediere a dezechilibrului forțelor musculare prin gimnastică. (< mio¹- + -terapie²) Vezi definitia »

FLAȘERÍE s. f. boală infectocontagioasă a viermilor de mătase caracterizată printr-o mortalitate ridicată a larvelor. (< fr. flacherie) Vezi definitia »

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio. Vezi definitia »