ÉVIE s.f. (Liv.) Bacantă. [Gen. -iei. / < it. evia, cf. gr. euoe]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ZEVZECÍE, zevzecii, s. f. (Rar) Purtare de zevzec; nerozie, neghiobie. – Zevzec + suf. -ie. Vezi definitia »

CITOPATOLÓGIE s. f. Ramură a patologiei care studiază modificările din interiorul celulei. – Din fr. cytopathologie. Vezi definitia »

POLIURÍE, poliurii, s. f. Simptom clinic caracterizat prin eliminare de urină în cantitate mai mare decât cea normală. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyurie. Vezi definitia »