pioncăní, pióncăn și pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau de bătrânețe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncăi. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocoși, a se mocăi. Vezi definitia »

BĂBENI 1. Com. în jud. Sălaj, pe Someș; 2.524 loc. (1991). Expl. de calcare. 2. Com. în jud. Vîlcea; 8.287 loc. (1991). Expl. de petrol. Cherestea; panificație. Fabrică de nutrețuri combinate. Hidrocentrală. Stație de c. f. Vezi definitia »

ZÂRNÍ, zârnésc, vb. IV. Refl. A se scofâlci, a se strânge, a se zbârci. (ca și aspectul fructului zârnei, din zârnă) Vezi definitia »

oameni care si-au patlagit copii Vezi definitia »

care ești din Focșani? expr. (deț.) cine poate să-mi aprindă o țigară? Vezi definitia »