robésc, -eáscă, robéști, adj. (înv.) de rob, al robilor. Vezi definitia »

VODEVILÉSC, -Ă adj. Cu caracter de vodevil. [< fr. vaudevillesque]. Vezi definitia »

TREASC, treascuri, s. n. Tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce focuri de artificii sau pocnituri la petreceri, la serbări etc.; piuă. – Din sl. trĕskŭ. Vezi definitia »

FLASC, -Ă adj. moale, fleșcăit. ◊ nerezistent. ◊ (fig.) lipsit de vlagă. (< fr. flasque) Vezi definitia »

GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peșteră]. Vezi definitia »