ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager. mai isteț; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti. Vezi definitia »

schindisí², schindisésc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a plânge înăbușit și întretăiat; a scânci. 2. (în forma: schindosi) a alerga cu diferite mișcări din colț în colț, plângând. Vezi definitia »

chindisí, chindisésc, vb. IV (înv.) 1. a broda, a coase la gherghef. 2. a garnisi, a împodobi ceva; a sculpta. Vezi definitia »

CVASI¹- elem. „aproape, asemănător, pe jumătate”. (< fr. quasi-, cf. lat. quasi) Vezi definitia »

sinchisí (-sésc, -ít), vb. – 1. A supăra, a incomoda. – 2. (Refl.) A se preocupa, a ține seama de. – Var. înv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Gáldi 252). – Der. sinchiseală, s. f. (preocupare). Vezi definitia »