SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante]. Vezi definitia »

BĂNCILĂ, Ion (1901-2001, n. Scorțaru nou, jud. Brăila), geolog român. M. coresp. al Acad. (1990), prof. univ. la București. Contribuții în studiul stratigrafiei și tectonicii României („Geologia Carpaților Orientali”). A proiectat lucrărilor geologice pentru barajele Bicaz, Firiza-Baia Mare, Argeș, Porțile de Fier I. Acad. (1991). Vezi definitia »

CARMANIÓLĂ, carmaniole, s. f. 1. Cântec și dans francez din timpul Revoluției Franceze din 1789-1794. 2. Vestă scurtă purtată în timpul Revoluției Franceze. – Din fr. carmagnole. Vezi definitia »

IZOTÉRĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași căldură medie în timpul verii. (< fr. isothère) Vezi definitia »

BIELÉTĂ s.f. Bielă de dimensiuni mai mici, articulată la capul unei biele principale, în motoarele cu mai mulți cilindri. [Pron. bi-e-. / < fr. biellette]. Vezi definitia »