Definita cuvantului pranic
pránic, pránice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pranic
TÁCTIC, -Ă adj. Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. [Cf. fr. tactique]. Vezi definitia »
pîrdálnic (pârdálnică), adj. – 1. Blestemat, îndrăcit. – 2. (S. m.) Diavol. – Var. purdalnic. Sl. prodalĭnikŭ „vînzător”, dar probabil cu sensul existent deja în sl. de „trădător”, cf. sb. prodati „a vinde” și „a trăda”. Relația cu a pierde (Philippide, Principii, 147), cu pol. pierdel „pîrț” (Cihac, II, 246) sau cu pradă „jaf” (Tiktin; Candrea) nu e sigură. Vezi definitia »
REUMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de reumatism. (< lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch) Vezi definitia »
CENOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) neozoic; cainozoic. (< fr. cénozoïque) Vezi definitia »
MICROCLIMÁTIC, -Ă adj. Referitor la microclimat. [< fr. microclimatique]. Vezi definitia »