MAGNETOHIDRODINÁMIC, -Ă, magnetohidrodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază legile generale ale comportării fluidelor electroconductoare în câmp magnetic. 2. Adj. De magnetohidrodinamică (1). ◊ Generator magnetohidrodinamic = generator electric care transformă direct în energie electrică energia termică a unui fluid fierbinte ionizat, supus acțiunii unui câmp magnetic. – Din fr. magnétohydrodynamique. Vezi definitia »

TEUTÓNIC, -Ă adj. germanic. ♦ ordin ~ = ordin de cavaleri-călugări întemeiat de cruciații germani din Palestina (112⁸), dispărut în sec. XVI. (< fr. teutonique) Vezi definitia »

ANTIMEFÍTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță, remediu etc.) care se folosește contra miasmelor. [Cf. fr. antiméphitique, it. antimefitico < lat. anti – contra, mephitis – miros urât]. Vezi definitia »

FONOGRÁMIC, -Ă, fonogramici, -ce, adj. Care ține de fonogramă, privitor la fonogramă; constituit din fonograme. – Fonogramă + suf. -ic. Vezi definitia »

EUFUÍSTIC, -Ă, eufuistici, -ce, adj. (Livr.; despre stil) Prețios, pompos, bombastic. [Pr.: e-u-fu-is-] – Din engl. euphuistic. Vezi definitia »