ELASTOPLÁSTIC, -Ă adj. (despre substanțe, materiale) care este în același timp elastic și plastic. (< fr. élastoplastique) Vezi definitia »

NEMETÁLIC adj. v. TELUR. Element chimic cu caracter nemetalic, de culoare albă-albăstruie, având proprietăți asemănătoare cu cele ale sulfului. [DEX '98] Vezi definitia »

TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ◊ tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive. (< fr. triptyque) Vezi definitia »

GRAVÍFIC, -Ă adj. Referitor la gravitație. [< fr. gravifique]. Vezi definitia »

ÓHMIC, -Ă, ohmici, -ce, adj. Referitor la rezistența circuitelor electrice fără reactanțe inductive. [Pr.: ómic] – Din fr. ohmique. Vezi definitia »