FRONTOLÍZĂ s.f. (Met.) Totalitatea fenomenelor care însoțesc dispariția unei suprafețe frontale. [< fr. frontolyse]. Vezi definitia »

IZOBUTÉNĂ s. f. hidrocarbură olefinică cu catenă ramificată, gaz incolor, inflamabil, prin cracarea petrolului, folosit în benzina de polimerizare, în carburanții sintetici cu cifra octanică mare. (< fr. isobutène) Vezi definitia »

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche. Vezi definitia »

ȘUȘUIÁLĂ, șușuieli, s. f. Șușuit. – Șușui + suf. -eală. Vezi definitia »

PAROTÍDĂ adj., s. f. fiecare dintre cele două glande salivare situate sub ureche. (< fr. parotide) Vezi definitia »