INFINÍT, -Ă I. adj. care nu are sfârșit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. II. s. n. (fil.) însușirea materiei de a fi nelimitată și inepuizabilă în spațiu și timp. III. s. m. (mat.) mărime care nu este finită. (< lat. infinitus, fr. infini) Vezi definitia »

FORTUÍT, -Ă, fortuiți, -te, adj. (Livr.) Venit pe neașteptate; neprevăzut, inopinat; întâmplător. – Din fr. fortuit, lat. fortuitus. Vezi definitia »

GARNIERÍT s. n. Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. garniérite. Vezi definitia »

POSPĂÍT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit sau învelit cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc.; superficial. – V. pospăi. Vezi definitia »

BETONÍT s.n. Bloc prefabricat de beton, folosit la executarea îmbrăcăminților de tunel. [< fr. bétonite]. Vezi definitia »